De Gogol, numai de bine. Critică de MTV.

Am citit recent Nasul, de Gogol, o povestioară de un umor teribil.  Mi-a părut o satiră a importanţei hiperbolice acordate nimicurilor prosteşti. Este ironizat modul în care subiecte de o vadită cretinitate, fără pic de credibilitate sunt  acceptate, deşi uneori cu reticenţă, în cele mai multe cazuri cu uşurinţă. Pierderea nasului – care mai apoi este întruchipat de un om cu o funcţie înaltă pentru ca în final să apară miraculos şi pe neaşteptate la locul lui -  de către personajul principal nu este decât o metaforă a lucrurilor abracadabrante care sunt înghiţite fără protest şi cu nonşalanţă de societate. Sigur, ţinta principală a lui Gogol pare a fi acel autor care dă naştere aberaţiilor şi le serveşte o doză sănătoasă de absurd glorios doritorilor. Sigur, pare de neacceptat dar însuşi el recunoaşte cu uimire autoironică şi aparent naivă tipic Moş Ion Roată că astfel de subiecte sunt verosimile.

Pierderea unui lucru atât de important precum nasul poate echivala, într-un sens înalt metaforic cu pierderea bunului simţ, scrierea prezentând cu deosebit umor etapele acesteia şi în final recuperarea ei care sugerează rapiditatea şi uşurinţa cu care se produce trecerea de la un subiect la altul.

De fapt, natura umanoid-altruistă a individului mânat de o solidaritate greţoasa şi ilară îi dictează acestuia să caute nasul lipsă al altuia ignorând posibilitate pierderii propriului nas dar sperând în taină la reciprocitatea bunei intenţii în cazul în care.

Personal, deşi tind să cred că am inţeles ideea textului, am suprapus involuntar nasul deontologiei presei românesti, lucru deloc condamnabil dacă luăm în considerare jocurile pe care televiziunile le desfăşoară între ele, dar mai ales cu publicul consumator. E uimitor cum se mulează perfect situaţiei actuale a mass- mediei autohtone fără nici cea mai mică intenţie a autorului în acest sens.

Din fericire, nasul meu stă foarte bine la locul lui. Dar dacă, dintr-un motiv sau altul, l-aş pierde, aş cere fără nicio ezitare un nas înlocuitor care să simtă doar mirosul trandafirilor.

 *(poza nu-mi aparţine)